Curajosul Rică

Curajos, faimosul Rică

Se sperie de-o furnică.

S-o privească? S-o alunge?

S-a albit, nu are sânge.

Căci furnica duce-n spate

Un Rică şi jumătate.

Poa' să-l tragă de mustăţi

Acum şi-n alte trei dăţi.

Îi e frică c-o să-l pişte

Precaut, nu vrea să rişte.

Se retrage niţeluş,

Să doarmă în rumeguş.

De revanşă, nici o vorbă.

La întrecerea din sobă

Rică n-are concurenţă

E notabil...prin absenţă.

Olguţa este curajoasă, nu precum Rică. Este curajul naiv, fără margini, neconştientizat, sprijinit de prezenţa mamei în apropiere, pe care îl are orice copil. S-a născut din perseverenţă şi curiozitate. Casa, parcul sunt pline de provocări la fapte de curaj ale unui copil de 15 luni. Se caţără/urcă pe orice, sprijinindu-se de mobilă sau folosind braţele...pe scaunele din bucătărie; în debara, primul raft îl urcă; în bibliotecă, de unde hop şi pe subwoofer-ul dătător de muzică pentru dans; în parc, pe toboganul cel mai mare, căci este mai lung şi distracţia ţine mai mult (se întâmplă când nu sunt copii mai mari prin preajmă, altfel optăm pentru cele de vârsta Olguţei). Pe la sfârşitul lunii a 9-a, din ritualul băiţei făcea parte escaladarea suportului de şamponele din perete, transformat  în suport de jucării pentru baie. Deoarece nu o puteam opri (ar fi plâns teribil), o lăsam să încerce de fiecare dată şi ne asiguram să nu cadă. Atunci când a ajuns acolo unde îşi dorea, adică la jucăria cea mai de sus, nu a mai fost interesată de această aventură. Aş posta un filmuleţ, însă Olguţa nu este îndeajuns de decentă pentru lumea virtuală, fiind la bălăceală.

Cine ştie, poate curajul îi vine, ca în basme, de la băutura miraculoasă...he, he, laptele de mămică de Olguţă, ori de la magicul usturoi. Olguţa iubeşte usturoiul. Gol sau tocat, presărat peste pui şi peşte. Atunci când, săptămâna trecută, a desfăcut o căpăţână de usturoi în căţei mici şi mama l-a pus într-o punguţă, s-a urcat pe raftul dulapului din bucătărie, a luat punguţa de pe blat şi, pentru că nu o putea desface, a muşcat-o până un căţel de usturoi s-a ascuns direct la măseluţa ei. În coajă, desigur.

Atunci când, oricât de curajoasă ar fi, nu poate să facă ce şi-a propus, o cheamă pe mama, spus apăsat şi foarte tare. Încearcă să spună mami...mamai. Mami se află între mama şi măi-măi.