Am opt dinţi şi-o să mai am

Eu când vreau să nu mănânc, nu mănânc

Mănânc la geam şi cuget tare

Chiar e nevoie de mâncare?

Nu i-am văzut eu să mănânce

Pe elefant şi nici pe mingie.

Mă roagă mama: Hai, mănâncă!

Dar eu stau tare ca o stâncă.

E ora de filosofare

În bolul meu cu cereale.

Am cireşe la ureche

E o zi fără pereche

Am cireşe la ureche

Primul rod de peste vară

Din grădina de la ţară.

Bobiţe roşii colorate

La ureche îmi sunt coapte.

Ce frumoasă sunt cu ele

Am primit azi cireşele!

O să le mănânc pe toate

Sunt gustoase, aromate

Trei codiţe singurele

La ureche stau stinghere.

E o zi fără pereche

Cu cireşe la ureche

Sunt cea mai frumoasă fată

Când iubesc, eu sunt bogată.

Brazda mea cu busuioc

Busuiocul din grădină

Freamătă, nu are tihnă.

De o zi s-a primenit,

Este verde şi gătit.

Când fetiţa îl întreabă

De unde atâta grabă?

El se uită-n jur uimit

Brazda azi s-a cam rărit.

Firicelele rămase

Şuşotesc în frunze joase.

Voi fi fraged şi gustos

În spaghetele cu sos.

Întrebările unui copil mai mare

Ce-i o etimologie?

O umbrelă de hârtie?

Ori un şorţ cu cozoroc?

Elefant fără noroc

Că-i vopsit în galben pai?
Ori o ai, ori nu o ai

Etimologia ista

Bătrână ca Burebista.

Poţi s-o bagi în buzunare,

Are haină sau picioare?

Poţi s-o ungi cu unt sau brânză?
Este moale ca o pânză?

Ori o schimbi pe-o acadea,

Ori joci tu şotron cu ea.

De te-ntreabă azi la şcoală

De-i pătrată sau ovală

Etimologia, spui

Că o iei de unde nu-i.

Se ascunde-n frigider?

Are gaică sau mâner?

Merge des la croitor?
E o aţă pe-un mosor?

Chiar prinsă în colivie,

Ce-i o etimologie?

Întâlnirea din iarbă sau povestea gândăcelului temerar

La plimbare, un gândăcel.

S-a pitit puţin să soarbă

Roua firului de iarbă.

De la rădăcină-n sus

Apa proaspătă-i de-ajuns.

Altă zi, altă plimbare.

Picioruşele-i vioaie

Nu s-au speriat de ploaie.

A urcat el până-n vârf

Firul verde de sovârf.

Într-o marţi îşi aminteşte.

E departe azi de casă,

Iar în iarba tot mai deasă

Un copil, în păr cu soare,

Calcă în patru picioare.

Gândăcelul este trist.

-Oare o să mă strivească?

Cine să se-mpotrivească?

Doar ei doi în iarba mare

Cine-i sare-n apărare?

Nu se-aude nici un zgomot.

Clătinându-se de frică,

Gândăcelul se ridică.

Dar copilul îi zâmbeşte

Şi spre mama el porneşte.

Poezie cu morală.

Când eşti doar un gândăcel

Chiar de mergi tu copăcel,

Furiş nu te-ndepărta

Stai mereu cu mama ta.