Din scrisorile lui Rică Şoricică trimise către Moş Crăciun - Part V

În pom am pus ce am pe-acasă:

O coadă de pisică grasă,

O vestă roşie cu ceas

Vestind cât timp a mai rămas,

Un peşte uscat pentru iarnă,

Un ciur ca zăpada s-o cearnă,

Ceva mirodenii din piaţă,
Dragonul de foc, e singuru-n viaţă,
Nişte gulii mai degerate,
Ale lui Shakespeare Sonate
Prinse în coperţi de piele
Plus o pungă cu nuiele.

Toate sunt gata în Ajun.
Desfac borcanul cu magiun
Poate vin iar colindători
Ca şi la alte sărbători.
Am covoraşele curate,
Ferestrele au fost spălate,
Nu mă mai laud inutil
Nu sunt modest şi nici subtil!
Cum pregătirile-s sfârşite,
La geam cu nasuri aburite
Toţi soriceii stau tăcuţi.
Au fost cuminţi, să nu îi uiţi.



Din scrisorile lui Rică Şoricică trimise către Moş Crăciun - Part IV

Astăzi plec în căutare

Mi-a ajuns să tot aştept.

Vii pe jos ori vii călare?

Rudolph ţine drumul drept?

Sania e performantă?

Hartă ai în buzunar?

Ori aluneci pe o pantă

Cu viteză de marfar?

Astăzi plec în căutare

Chiar de-i iarnă şi e ger.

Moş Crăciun, nu am răbdare!

Sigur vii gonind pe cer?

Din scrisorile lui Rică Şoricică trimise către Moş Crăciun - Part III

N-am crezut mereu în tine

Chiar că te-am uitat vreun an,

Dar de când terori feline

Bagă botul prin tavan,

Eu îţi cer să-mi pui în sac

O căsuţă cât o pâine

Cu ferestre şi hamac

Şi la uşă cu un câine.

Poate nu-mi va mai fi frică

Că pierd brânza prin podea,

Ori c-afară-i o pisică

Cu bot lung şi gheară rea.

Mă fac şoricel cuminte

Chiar de nu vii, eu îţi spun:

Că de-acuma înainte

O să cred în Moş Crăciun.

Din scrisorile lui Rică Şoricică trimise către Moş Crăciun - Part II

Moşule, nu vreau covrigi

Doar pe nume să mă strigi.

Când cobori pe horn, în casă,

Prăjitură cine-ţi lasă?

Dac-ar fi Crăciun mereu,

Nu mi-ar fi atât de greu

Să îţi cer, să mă decid

Lista-i scrisă pe un zid...

Doar o turtă cu mălai

De-i în plus, poţi să îmi dai.

Maşinuţe, jucării,

Dă-le toate la copii.

Şi dacă-ţi rămân prin sac

Firimituri de cozonac,

Bucuros o să le-adun,

Nu le risipi pe drum.

Fă-te, tată, avocat...

...precum mătuşica şi unchiuleţul

Olguţa la Curtea de Apel



Din scrisorile lui Rică Şoricică trimise către Moş Crăciun - Part I

Rică-i scrie des lui Moşu'
Şi lui Rudolph cu nas roşu,
Poate-poate Moşu' vine
Pân la el în şoricime.

I-a cerut acum un an
O fasole cu ciolan,
Iar acum o să îi ceară
Brânză veche, de prin vară.

Pentru fraţii lui micuţi
Trei cârnaţi, să fie iuţi.
Iar pentru bunici, de-o vrea,
Nu mai mult de-o acadea.



Prima zăpadă aşezată în Bucureşti

Poezie veselă despre un balcon trist

Balconul meu, declar, nu-i odaie mai tristă

În toată casa alta, la fel, nu există

Atât e de rece şi clănţăni de frig

Ş-un câine de pluş s-ar face covrig.

În plus, zice mama, c-ar fi periculos

E-o treaptă înaltă şi-un luciu gheţos

Îmi trebuie schiuri de-a dreptu-'nţeleg

De vreau să parcurg balconul întreg.

Mai sunt felurite cutii cu şuruburi,

 Patente, un şpaclu, ciocan, vreo trei tuburi;

Se zice c-ar fi un cufăr ciudat

Odată ce intri, mai ieşi apretat.

Lungit, la perete, caiacul lui tata,

Montez şi padela, am sania gata.

Albastru-marin şi chila-n trei ape

Nu cazi într-o parte şi nu dai pe spate.

(Balconul ascultă jurnalul de ştiri:
Se-anunţă un viscol, zăpezi, vijelii).

Ca să-i stau la geam, acum sunt pitică,
Dar chem ursuleţul şi el mă ridică.
Cu mere-n pervaz şi rufe pe culme

Doar eu pot să-l fac să râdă la glume.

Gramatica unui copilaş de nici un an jumate

Citind aventurile prietenului Pepit (MQ, ne permiţi să-l numim prieten, nu-i aşa?), m-am minunat încă o dată, şi încă nu m-am minunat îndeajuns, cum un copilaş progresează în limbajul vorbit.
Am fost uimită, amuzată, inspirată, entuziasmată, înfrântă (de/cu propriile cuvinte), în războiul Olguţei cu vorbirea. Ultima modă, joculeţul "al cui este?". Trecem pe lângă lucrurile din casă şi Olguţa identifică proprietarul, posesorul, utilizatorul: a mama, a tati, a bu...adică a mamei, a lui tati, a bunicii. Nici nu e nevoie să întreb, Olguţa inventariază, distribuie, atribuie, împarte papucii, pernele, spatulele de bucătărie (care sunt ale lui tati!), telefoanele, laptopul (devenit al lui mami), prosoapele de baie, cutiile cu medicamente, orice. Şi dacă suntem la cumpărături, bietul cetăţean de lângă noi trebuie să afle neapărat că pe raft este apă a mami şi  apă a tati, obligatoriu diferite. Iar epoca de aur a articolului genitival este în apogeul său.
Într-o minunată zi, îmi întreb copilul, după ce declarase mândră a mama despre un mărunţiş: A cui mamă, Olguţa? Care mamă?. Olga, aproape ofensată de întrebare, arată cu mânuţa către pieptuţul său, adică mama mea, cum, nu ştii a cui?
Şi trecem aşa la altă poveste, sau cum învăţul nu are dezvăţ. Plânge Olguţa, cheamă Olguţa, se împiedică Olguţa, eu spuneam repede: vine mama ta acum!.... până când, draga de ea, în loc să mă strige mama, mă strigă mama ta! În zadar încerc şi acum să schimb mama ta în mama mea, nu răzbesc şi pace. Nu este o simplă înlocuire de cuvinte, cum facem că tot la genitiv ne distrăm...copilul înţelege că este mama mea forma corectă, mă aprobă când îi spun, cu un zâmbet chiar, dar nu acceptă schimbul. Dar, ca să îmi arate că atributul pronominal genitival nu îi este străin (şi îi pune şi articolul, sâc), la supărare, declară: a mea, a mia. Mai ales dacă încerci să-i iei din mână prada, atunci spune clar că este a ei. I-a spus foarte apăsat şi Cubei, căţeluşa bunicilor, că iepuraşul de pluş pe care sus-numitul American Staffordshire Terrier tot încerca să i-l înhaţe din mânuţă este ....a mea. Mai trebuie să lucreze la acorduri.
Din când în când, spune nostalgic, cu pauze lungi între cuvinte: mama......a mea!

Rică Şoricică şi Dl. Pătrunjel în 3 acte

Actul I: Şoricelul în faţa unui castron cu supă caldă. Se aud foşnete sub masă...

Rică soarbe-ncet din supă.

Pătrunjel, băiat de trupă

Verde tot de bucurie,

Vrea să-i sară-n farfurie.

Rică dă să se ferească

Cât i-e coada şoricească.

Freacă ochii, parcă vede

Un punkist ş-o creastă verde.

- Bună ziua, Şoricică,

Zise Pătrunjel lui Rică.

- Văd că supa e subţire

Are zarzavat...trei fire!

Actul II: Rică Şoricică îl pofteşte pe Dl. Pătrunjel să se aşeze. Acesta îi vorbeşte vesel despre sine:

Eu sunt prieten cu Mărar

Ne-am văzut la Aprozar.

Din grădină azi cules

Multe supe noi am dres.

Fără noi, mâncarea-i tristă.

Vitamine nu există

Cum găseşti în Pătrunjel...

Trebuie să guşti din el!

Rădăcini am sub pământ

Şi cu frunzele în vânt.

Sunt puternic, pe puţin,

Vitamina C conţin!

Actul III: Monologul Dlui. Pătrunjel îl impresionează pe Rică, care priveşte în castroneul său puţin trist.

Cer legumele în cor

Pătrunjel în supa lor.

Toţi cartofii vor acum

Un companion la drum.

Roşia e de părere:

C-alină orice durere.

Iar la fierbere îşi lasă

Aroma în supa grasă.

Supa vesel îi zâmbeşte.

Rică nu se mai gândeşte

Şi-i cere lui Pătrunjel

Frunze verzi din bucheţel.

La căderea cortinei:

...Şi aşa o prietenie

Găseşti doar în poezie.





Cum o adoarme tati pe Olguţa

Dacă tot vorbeam de moştenirea gusturilor muzicale!

Va fi iarnă?

Miroase-a iarnă în grădină

Nu vezi o gâză, ori albină.

Pe la ferestre trece-o muscă

După aroma de zacuscă.

Toţi copăceii mei iubiţi

Dorm în grădină, zgribuliţi.

Aş vrea o pătură s-aduc

Pentru pisica de sub nuc.

Nu mă-ntristez, aştept ninsoarea.

Grădina-şi schimbă iar culoarea.

Din galbenă şi cenuşie

Va fi o albă bucurie!

Prima iarnă a Olguţei, aleile parcului bătute doar cu pasul, căruciorul împins cu mult efort, zăpada căzând frumos, grade puţine...

Acum sunt 9 grade, ceaţă deasă, aer tare, miroase a iarnă. Olguţa şi-a pregătit costumul de zăpadă, poate dispar mai repede cele 9 grade:

Vorbind cu verişoara

Ao, ao, mă aude cineva?

Domnişoara Cârlionţ

Dimineaţa, jos din pat,

Nici să n-aud de mâncat!

La oglindă mă duc glonţ

Să-mi aşez un cârlionţ.

La plimbare sunt cochetă

Am mărgele şi poşetă

Pantofiorii asortaţi

Şi obraji îmbujoraţi.

Mai târziu, chiar la băiţă,

Nu vreau să ies din rochiţă.

Sunt mereu o domnişoară

Din zori şi până-n seară.



Artista Olguţa, duminică dimineaţa

Prima fotografie realizată de Olguţa

A doua poză a Olguţei

Primul  filmuleţ...

Notă: fără ajutor din partea mamei ori a lui tati.

Rică-i mare dansator!

Rică-i mare dansator!

Ca o aţă pe mosor

Se-nvârteşte prin bufet

Până dă cu brânza piept.

Toată şoricimea-l ştie:

Azi, swing în sufragerie

Ieri, valsând pe caşcaval,

Mai s-ajungă la spital.

Bate step la orice oră,

Intră cu pisica-n horă,

Chiar dă lecţi pe nimic...

Între zahăr şi ibric.

Olguţei îi place dansul. Îi place, mai întâi, muzica. Oare gusturile muzicale se transmit prin gene, există şi la copilul foarte mic, ca şi la părintele său, plăcerea de a asculta un anumit gen de muzică? Adică să ştie deja ce îi place, fără să fi ascultat constant în burtică, ori fără influenţele exterioare. Nu înţelege acum diferenţa dintre genuri, însă diferenţa de ritm da, de tonalitate, şi trăieşte muzica în felul ei Olguţa. Când îi place se bucură. În sufragerie, este setat Rock FM... înainte era Gold FM...muzică fără comentarii, vorbe goale sau ştiri în versiune lungă. Olguţa caută telecomanda, însă nu îi reuşeşte pornirea subwoofer-ului, aşa cum deschide televizorul. De cele mai multe ori îmi arată când vrea muzică. În dormitor, radioul porneşte pe frecvenţa unui post pentru copii. Ştie cum să schimbe posturile învârtind rotiţa cu frecvenţe. Luni s-a dus hotărâtă spre casetofon, a mişcat sus-jos de câteva ori, trecând peste posturi, până când l-a oprit la muzică de operă. Postul se auzea clar, nu ca atunci când doar se joacă cu rotiţa şi mă lasă ascultând bâzâituri şi interferenţe de voci...a fost o întâmplare, cred. Dar mai întâi să înveţe versurile Cutiuţelor muzicale, şi avem timp de ascultat şi Maria Callas în Tosca.

Puţin rock, de încălzire

Vine verişoara!

Când aveam vreo cinci luniţe

Şi-n obraji două gropiţe

I-am cerut lui Moş Crăciun

Să fie geros şi bun.

Să-mi dea partener de joacă

O fetiţă bucălată.

Nici nu se iveşte vara,

Şi-o să vină verişoara!

Felicitări părinţilor! Să crească sănătoasă în burtică. O aşteptăm cu drag.

Curajosul Rică

Curajos, faimosul Rică

Se sperie de-o furnică.

S-o privească? S-o alunge?

S-a albit, nu are sânge.

Căci furnica duce-n spate

Un Rică şi jumătate.

Poa' să-l tragă de mustăţi

Acum şi-n alte trei dăţi.

Îi e frică c-o să-l pişte

Precaut, nu vrea să rişte.

Se retrage niţeluş,

Să doarmă în rumeguş.

De revanşă, nici o vorbă.

La întrecerea din sobă

Rică n-are concurenţă

E notabil...prin absenţă.

Olguţa este curajoasă, nu precum Rică. Este curajul naiv, fără margini, neconştientizat, sprijinit de prezenţa mamei în apropiere, pe care îl are orice copil. S-a născut din perseverenţă şi curiozitate. Casa, parcul sunt pline de provocări la fapte de curaj ale unui copil de 15 luni. Se caţără/urcă pe orice, sprijinindu-se de mobilă sau folosind braţele...pe scaunele din bucătărie; în debara, primul raft îl urcă; în bibliotecă, de unde hop şi pe subwoofer-ul dătător de muzică pentru dans; în parc, pe toboganul cel mai mare, căci este mai lung şi distracţia ţine mai mult (se întâmplă când nu sunt copii mai mari prin preajmă, altfel optăm pentru cele de vârsta Olguţei). Pe la sfârşitul lunii a 9-a, din ritualul băiţei făcea parte escaladarea suportului de şamponele din perete, transformat  în suport de jucării pentru baie. Deoarece nu o puteam opri (ar fi plâns teribil), o lăsam să încerce de fiecare dată şi ne asiguram să nu cadă. Atunci când a ajuns acolo unde îşi dorea, adică la jucăria cea mai de sus, nu a mai fost interesată de această aventură. Aş posta un filmuleţ, însă Olguţa nu este îndeajuns de decentă pentru lumea virtuală, fiind la bălăceală.

Cine ştie, poate curajul îi vine, ca în basme, de la băutura miraculoasă...he, he, laptele de mămică de Olguţă, ori de la magicul usturoi. Olguţa iubeşte usturoiul. Gol sau tocat, presărat peste pui şi peşte. Atunci când, săptămâna trecută, a desfăcut o căpăţână de usturoi în căţei mici şi mama l-a pus într-o punguţă, s-a urcat pe raftul dulapului din bucătărie, a luat punguţa de pe blat şi, pentru că nu o putea desface, a muşcat-o până un căţel de usturoi s-a ascuns direct la măseluţa ei. În coajă, desigur.

Atunci când, oricât de curajoasă ar fi, nu poate să facă ce şi-a propus, o cheamă pe mama, spus apăsat şi foarte tare. Încearcă să spună mami...mamai. Mami se află între mama şi măi-măi.

La mulţi ani, străbunică de Olguţa!

Să fii sănătoasă şi să trăieşti muuuuuuult, că să îţi vezi toţi strănepoţii!

Olguţa toamna

Rică cel ascunzăcios

Rică nu e în grădină

El se joacă în făină.

Rică nu vrea la oglindă

El stă agăţat de grindă.

Rică nu e pe butoi

Se ascunde de cotoi.

Rică nu se mai perindă

S-a întins la somn în tindă.

Rică, nu-l găseşti în paie

Se leagănă în copaie.

Rică nu-i în magazie

....El citeşte poezie.

Greu e să fii şoricel!

Toată lumea după el.

Să îl prindă în sertar,

Să nu stea la caşcaval.

Când să-l calce pe codiţă,

A plecat la grădiniţă.

Tot o şoricică.

Maşina lui Tavi Pac-Pac

Motanul visând în hamac,

Se-nchipuie fercheş în frac

Şi cade căscând şi buimac

Pe Alfa lui Tavi Pac-Pac.

Atunci pupăză pe colac,

Motanul dungat şi burlac

Îi zgâriei tabla cu trac

Maşinii lui Tavi Pac-Pac.

Poezie pentu somn

Nani-nani, nani-mic

O cănuţă cu lăptic

Să nu doarmă în ibric.

Nani-nani, nani-nani

Aţipesc şi unde-s banii?

I-au împrumutat motanii.

Nani-nani, copilaşi

Motăneii sunt prea graşi

Au mâncat doar papanaşi.

Nani-nani, nani-na

Să răsară azi o stea

Ca să doarmă fata mea.

La somnul de prânz, Olguţa aşează căpuşorul pe umărul meu şi îmi spune: nana-nana, nana-nana, mama.

Poezie cu pisici (din Piteşti)

Cum stam la geam în zi ploioasă,

Cu draperia verde trasă

Eu am zărit vreo cinci pisici.

Erau mai mari, erau şi mici.

Sus, în copacul din grădină,

Mişcând din coada ei felină,

O mâţă se-ntindea să vadă

Ce-o să-i mai cadă astăzi pradă.

La colţ e zarvă chiar pe ploaie

Nu fac pisicile azi baie!

Sunt doi motani ce-o să pornească

Într-o problemă pisicească.

Pisicile sunt din Piteşti, dar şi poezia, de asemenea. Olguţa se află în sejur la bunici, după cum spune Bu. Bu, sau Ba sau Baaa este bunica, desigur. Pe la sfârşitul lunii august, Olguţa a hotărât că şi buni trebuie strigată cumva, nu numai mama şi tata. Întâi a strigat-o pe bunica din Bucureşti, iar la prima întâlnire cu buni din Piteşti, a extins apelativul. Pisicile din Piteşti sunt colorate. Am văzut aici pisici gălbui, maronii şi portocalii cât nu am văzut întreaga viaţă. Olguţa vede o pisică şi imediat meau..., arătând cu degeţelul şi trăgându-mă spre animăluţ.

Hop şi ploaia

Hop şi ploaia să alunge

Jucăriile îmi strânge

Fug piraţii, şoricelul

Până şi elicopterul.

Zice-se că dacă plouă

Va răsare lună nouă,

Dar eu vreau să fie soare

Pân' la lună n-am răbdare.

Stau la geam şi număr ploaia

Se întunecă odaia.

O plimbare la şosea

Nici Bacovia nu vrea.

Vine toamna

Bate vântu' pe la geamuri,

Frunzuliţele pe ramuri

Stau să cadă-n vijelie.

Cred că-mi pun astăzi tichie.

Doar puţin şi mă ridică

Că statura mea pitică

Nu stă vântului în cale.

Îmi trag ghete în picioare.

Parcul tot este pustiu,

Iar de ploaie nu mai ştiu

Vine, pleacă, n-are stare.

Îmi pun haina în spinare.

Oare vine toamna? La fix, chiar la sfârşitul lui august? Anul trecut a fost minunat, i-a plăcut şi Olguţei. Până târziu, în octombrie, chiar începutul lunii noiembrie, a fost soare, vreme uscată şi temperaturi mari pentru toamnă. Îmi pare rău că nu avem şi o fotografie, încă nu am imortalizat cum a prins-o nepregătită toamna pe Olguţa: săndăluţe cu şoseţele. Măcar le-am asortat.....Dar putem pune o fotografie din 2009, octombrie 23.

Edit:

Prima poezie pentru Olguţa

Prima poezie pentru Olguţa are patru versuri. Nu e poezie, este un cântecel. De fapt, nu e cântecel, este un "descântecel". Olguţa mică-mică sughiţa. Trecea de la rozaliu la roşu şi îi tremura pieptuţul tot. Cum nu întotdeauna alăptatul ajuta, mami de Olguţa mică-mică i-a descântat sughiţul astfel:

Să plece sughiţul cel rău

De la Olguţa mea,

Să plece sughiţul-balaur

De la Prinţesa Olga.

Şi cu Olguţa în braţe plimbându-mă, alungam sughiţul şi potoleam pieptuţul săltăreţ. Dar să nu vă închipuiţi că poezioara făcea minuni, avea magia ei, e adevărat...

Amintirile au miros de doftorii uneori. Când Olguţa sughiţa, am folosit pentru scurt timp şi apa de mărar, un lichid dulceag cu scop primordial în combaterea colicilor. De cele mai multe ori potoleam şi sughiţul, şi burtica. Colicelul cel rău a stat doar 2-3 săptămâni la Olguţa, apoi a plecat grăbit la alt bebeluş şi am abandonat apa de mărar. Aşa că ne-a rămas poezioara magică!

În căutarea poftei de mâncare

Am plecat în Pakistan

Cocoţată pe-un buştean

Auzit-am de un vraci

Ascuns bine în Karachi.

Vinde turte şi budinci

Şi colaci cât să te-ncingi

Dac-ar fi să-i dau crezare,

Vinde poftă de mâncare!

Ghemuit sub un turban

S-a grăbit să mă primească

Vraciul cel din Pakistan

C-o plăcintă românească.

Cum stăteam noi pe divan

Mi-a spus vraciul: ai răbdare!

Copilaşii de un an

Nu au leac pentru mâncare.

La Vama Veche

Când am fost la Vama Veche,

Vorba cântecului rock

...Ca să îmi găsesc pereche,

Eu nu m-am bronzat deloc.

Mi-au dat creme, pălărie,

Umbrelă și trei berete.

Bronzul nu-i o jucărie

Printre ultravioletre.

După multă bălăceală

Cine mai voia să șadă?

M-aruncam la pești momeală

În băița fără cadă.

Iarăși creme și halate

Și bunica stând de strajă.

La sfârșit, adorm pe spate

C-un lăptic servit pe plajă.

Copil bălai

-  La mulţi ani, Filip! -

Copil din soare

Râzând de la-nceput

Tu ai aflare

În sfinţii de demult.

Copil bălai

Atât de aşteptat

Tristeţi nu ai,

Nici plânset ori oftat.

Copil-comoară

Venit ca să iubeşti,

Ai ochi de vară

Şi viaţa din poveşti!

M-am grăbit puţin, aşa sunt eu, Olguţa, mai grăbită. Ştiu că aniversarea prietenului meu Filip este mâine, prima zi de august. Eu plec în vacanţă, iar editorul meu, adică mami, va fi ocupat cu împachetări, aşa că am strunit-o în operaţiunea de publicare. La mulţi ani, dragă Filip!

Frumoasa Cârloviţă

Când m-am născut, eram aşa:

Păr negru, în frunte cu o stea,

Ochi mari, guriţa nu-mi tăcea,

Mânuţele ştiau unde e mama.

În somn zâmbeam copil la vise,

Creşteam cu ursitoarele trimise.

Pe cap din soare-i coroniţă

Eu sunt frumoasa Cârloviţă.

La mulţi ani, copil minunat!

Ursuleţii de la zoo

Eu credeam că ursuleţii

Sunt doar jucării de pluş,

Însă i-am văzut eu, bieţii

Cum ar vrea să facă-un duş,

Ori la umbră să se-ascundă

Să nu scoată coada-n lume,

Căci la zoo nu-i ca-n tundră,

Trebuie să râzi la glume.

Să zâmbeşti la aparat,
Vin copiii să te vadă!

Blana s-o fi curăţat,

Că doar n-alergi după pradă.

O să merg din nou la zoo.
Nu duc miere, biscuiţi.
Dacă cer "mai sus" să plouă,
Ursuleţi-s mulţumiţi.

Înaltă cât un copăcel

Cunosc toţi copăceii de pe stradă

Când îi salut le spun c-am ceva treabă.

La prânz poţi chiar să dormi la umbra lor

Îţi cântă vrăbiuţele în zbor.

De când aveam abia o săptămână,

Nu gânguream, nici nu mergeam de mână,

Tăticul meu mi-a spus să îi iubesc

Pe copăceii care nu vorbesc.

Aştept să cresc şi zilnic mă măsor

Un centimetru, doi pe zi, mai repejor.

Când voi fi mare vreau să fiu la fel,

Să cresc înaltă cât un copăcel.

Şoricelul şi Olguţa

Vi-l mai amintiţi pe Rică

Un blănos chiţăitor?

Şoricelul din burtică

Cred că îi e frăţior.

Dimineaţa pap un lapte

Mami îl are la ea.

Poa' să fie chiar şi şapte

O trezesc fără să vrea.

Şoricelul nu mai cere

Stă cuminte ore-ntregi.

Nici cărniţă şi nici mere,

Chiar cu frişcă să le dregi!

Dacă aflu-atunci că doarme

Şoricelul ghiorţ în maţe,

Joc şi eu câteva drame

Ca să dorm la mami-n braţe.

Mai târziu, găina-n supă

Nu mai face cotcodac,

Dar nu satur eu o trupă

De chiţăitori cu frac.

La plimbare, şoricică

Este prins în labirint.

Nu întreabă de păpică

Poate fructe, dar succint.

Cu băiţa s-a dus ziua

E un joc mereu fuguţa.

Vine noaptea şi zic piua

Şoricelul şi Olguţa.

Personajele şi faptele din această poezie sunt foarte aproape de realitate.

Bluziţa mea cu iepuraşi

- Toţi pufoşi şi albi şi graşi -

Iepuraşul cel mai mic

Înăltuţ cât un buric

Mă îndeamnă rârâit:

Bea Olguţa lăptic!

Iepuraşul mijlociu

E puţin cam durduliu.

Eu am însă siluetă

Vreau să fiu fată cochetă.

Iepuraşul cel mai mare

Poate să facă prinsoare.

Mă gâdilă pe burtică,

Iar bluziţa mea e mică!


Iepuraşii Olguţei au existat, imprimaţi pe o bluziţă roz, pe la patru luniţe. În această fotografie nu sunt ei vizibili în pufoşenia lor întreagă, însă am ales-o pentru că Olguţa pare chiar grăsuţă. Datele înregistrate atunci, la controlul de 4 luni, contrazic poza: 6100 gr. şi 66 cm. Iar acum, la 7 luni distanţă, Olguţa menţine o siluetă subţirică, sub media ponderală a vârstei ei, spre îngrijorarea mămicii, care ar fi dorit-o iepuraş pufos...şi alb..şi

Sunt aproape mare

Mai am un pas
De pitic

Nu mai spuneţi

Că sunt mic.

Ştiu să cânt

Îl strig pe tata

Am cercei

E mare fata!

Am curaj

De alpinist

Şi o creastă

De punkist.

Vreau să merg

Nu-i de mirare,
Sunt acum
Aproape mare!

La mulţi ani, Olguţa! 11 luni.

Bătălia de seară

Ţânţărimea de diseară

Va mânca ea foc şi pară

Nu mă las uşor muşcată,

Chiar de sunt ţânţari o ceată!

Am capcane pe perete,

Revolvere şi muschete,

Vestă anti-muşcătură

Sânge... nici o picătură!

V-am iertat de-atâtea ori

Zâzâiaţi de printre flori.

Nu mă păcăliţi pe mine,

Nu sunteţi deloc albine!

Dar diseară o să fie

Cea mai mare bătălie.

Şi veţi deveni îndată

Pe perete - artă abstractă!

Olguţa şi ţâţarii
La începutul lunii iunie, Olguţa a asistat, din pătuţul ei, la o vânătoare de tânţari. Nu îmi amintesc dacă a avut succes vânătoarea, însă Olga s-a amuzat de gesturile largi pe care le-am făcut cu mâna şi de zgomotul ce le însoţea. Mai mult, le-a asociat cu existenţa insectelor pe care i le-am arătat zburând în dormitor. De atunci, când eu alung un ţânţar sau o muscă, ea mă ajută, realizând cu mânuţa acelaşi gest, iar zgomul ei este un fel de "ah" furios. Uneori mă atenţionează ea că este o insectă în camera unde ne aflăm, agitând mânuţa şi arătând spre intrus. În ultimele zile am observat că trebuie doar să rostesc cuvintele tânţar sau muscă şi ea începe atacul, bătând aerul.

Vreau lăptic

Aşa ne-am cunoscut, nu ştii?

Umpleam salonul de copii

Cu plânsul meu neconsolat

Nu-i ora pentru alăptat?

Acasă am primit un dar

Căci nu iubeşti după orar.

Eu te strigam şi tu veneai

Eu vreu lăptic, nu îmi da ceai.

Chiar dacă noaptea mă trezesc

Eu tot îţi spun că te iubesc.

Şi uiţi de somnul minunat,

E ora penru alăptat!

O să mănânc şi mic dejun,

Dar laptele e cel mai bun.

Chiar dacă nu mai sunt eu mic

Te rog, mai dă-mi şi azi lăptic.

Învăţ să merg şi să vorbesc

Joc jocuri până obosesc.

Chiar dacă ştiu să muşc din pâine,

Tu alăptează-mă şi mâine!

Rică Şoricică şi legumele

Nu te muşcă, nici nu zgârie

Stau cuminţi în farfurie

Colorate, au şi nume

Cui i-e frică de legume?

Însă Rică nu se-ncrede

În legumele cochete.

Toată rasa şoricească

Pot ele s-o păclească.

Le dă roată precaut

Ce coşmaruri a avut...

Se făcea că s-a pierdut

Într-un sac plin cu năut.

Se gândeşte cum să scape,

Nu mănâncă el nici coapte!

De legume nu-i e frică,

Dar rămâne la brânzică.

De sărbătoare

Îmi place să sărbătoresc

Ocaziile....prisosesc.

Că este soare sau e nor

Mă-nveselesc eu repejor.

Invit broscuţa, şoricelul

De prin vecini şi roboţelul

Să mă-nsoţească la dejun.

Servim clătite cu magiun.

Dacă am pălărie nouă,

Dacă afară stă să plouă,

Eu toate le sărbătoresc

Cu un lăptic bebeluşesc.

Am opt dinţi şi-o să mai am

Eu când vreau să nu mănânc, nu mănânc

Mănânc la geam şi cuget tare

Chiar e nevoie de mâncare?

Nu i-am văzut eu să mănânce

Pe elefant şi nici pe mingie.

Mă roagă mama: Hai, mănâncă!

Dar eu stau tare ca o stâncă.

E ora de filosofare

În bolul meu cu cereale.

Am cireşe la ureche

E o zi fără pereche

Am cireşe la ureche

Primul rod de peste vară

Din grădina de la ţară.

Bobiţe roşii colorate

La ureche îmi sunt coapte.

Ce frumoasă sunt cu ele

Am primit azi cireşele!

O să le mănânc pe toate

Sunt gustoase, aromate

Trei codiţe singurele

La ureche stau stinghere.

E o zi fără pereche

Cu cireşe la ureche

Sunt cea mai frumoasă fată

Când iubesc, eu sunt bogată.

Brazda mea cu busuioc

Busuiocul din grădină

Freamătă, nu are tihnă.

De o zi s-a primenit,

Este verde şi gătit.

Când fetiţa îl întreabă

De unde atâta grabă?

El se uită-n jur uimit

Brazda azi s-a cam rărit.

Firicelele rămase

Şuşotesc în frunze joase.

Voi fi fraged şi gustos

În spaghetele cu sos.

Întrebările unui copil mai mare

Ce-i o etimologie?

O umbrelă de hârtie?

Ori un şorţ cu cozoroc?

Elefant fără noroc

Că-i vopsit în galben pai?
Ori o ai, ori nu o ai

Etimologia ista

Bătrână ca Burebista.

Poţi s-o bagi în buzunare,

Are haină sau picioare?

Poţi s-o ungi cu unt sau brânză?
Este moale ca o pânză?

Ori o schimbi pe-o acadea,

Ori joci tu şotron cu ea.

De te-ntreabă azi la şcoală

De-i pătrată sau ovală

Etimologia, spui

Că o iei de unde nu-i.

Se ascunde-n frigider?

Are gaică sau mâner?

Merge des la croitor?
E o aţă pe-un mosor?

Chiar prinsă în colivie,

Ce-i o etimologie?

Întâlnirea din iarbă sau povestea gândăcelului temerar

La plimbare, un gândăcel.

S-a pitit puţin să soarbă

Roua firului de iarbă.

De la rădăcină-n sus

Apa proaspătă-i de-ajuns.

Altă zi, altă plimbare.

Picioruşele-i vioaie

Nu s-au speriat de ploaie.

A urcat el până-n vârf

Firul verde de sovârf.

Într-o marţi îşi aminteşte.

E departe azi de casă,

Iar în iarba tot mai deasă

Un copil, în păr cu soare,

Calcă în patru picioare.

Gândăcelul este trist.

-Oare o să mă strivească?

Cine să se-mpotrivească?

Doar ei doi în iarba mare

Cine-i sare-n apărare?

Nu se-aude nici un zgomot.

Clătinându-se de frică,

Gândăcelul se ridică.

Dar copilul îi zâmbeşte

Şi spre mama el porneşte.

Poezie cu morală.

Când eşti doar un gândăcel

Chiar de mergi tu copăcel,

Furiş nu te-ndepărta

Stai mereu cu mama ta.