Bluziţa mea cu iepuraşi

- Toţi pufoşi şi albi şi graşi -

Iepuraşul cel mai mic

Înăltuţ cât un buric

Mă îndeamnă rârâit:

Bea Olguţa lăptic!

Iepuraşul mijlociu

E puţin cam durduliu.

Eu am însă siluetă

Vreau să fiu fată cochetă.

Iepuraşul cel mai mare

Poate să facă prinsoare.

Mă gâdilă pe burtică,

Iar bluziţa mea e mică!


Iepuraşii Olguţei au existat, imprimaţi pe o bluziţă roz, pe la patru luniţe. În această fotografie nu sunt ei vizibili în pufoşenia lor întreagă, însă am ales-o pentru că Olguţa pare chiar grăsuţă. Datele înregistrate atunci, la controlul de 4 luni, contrazic poza: 6100 gr. şi 66 cm. Iar acum, la 7 luni distanţă, Olguţa menţine o siluetă subţirică, sub media ponderală a vârstei ei, spre îngrijorarea mămicii, care ar fi dorit-o iepuraş pufos...şi alb..şi

Sunt aproape mare

Mai am un pas
De pitic

Nu mai spuneţi

Că sunt mic.

Ştiu să cânt

Îl strig pe tata

Am cercei

E mare fata!

Am curaj

De alpinist

Şi o creastă

De punkist.

Vreau să merg

Nu-i de mirare,
Sunt acum
Aproape mare!

La mulţi ani, Olguţa! 11 luni.

Bătălia de seară

Ţânţărimea de diseară

Va mânca ea foc şi pară

Nu mă las uşor muşcată,

Chiar de sunt ţânţari o ceată!

Am capcane pe perete,

Revolvere şi muschete,

Vestă anti-muşcătură

Sânge... nici o picătură!

V-am iertat de-atâtea ori

Zâzâiaţi de printre flori.

Nu mă păcăliţi pe mine,

Nu sunteţi deloc albine!

Dar diseară o să fie

Cea mai mare bătălie.

Şi veţi deveni îndată

Pe perete - artă abstractă!

Olguţa şi ţâţarii
La începutul lunii iunie, Olguţa a asistat, din pătuţul ei, la o vânătoare de tânţari. Nu îmi amintesc dacă a avut succes vânătoarea, însă Olga s-a amuzat de gesturile largi pe care le-am făcut cu mâna şi de zgomotul ce le însoţea. Mai mult, le-a asociat cu existenţa insectelor pe care i le-am arătat zburând în dormitor. De atunci, când eu alung un ţânţar sau o muscă, ea mă ajută, realizând cu mânuţa acelaşi gest, iar zgomul ei este un fel de "ah" furios. Uneori mă atenţionează ea că este o insectă în camera unde ne aflăm, agitând mânuţa şi arătând spre intrus. În ultimele zile am observat că trebuie doar să rostesc cuvintele tânţar sau muscă şi ea începe atacul, bătând aerul.

Vreau lăptic

Aşa ne-am cunoscut, nu ştii?

Umpleam salonul de copii

Cu plânsul meu neconsolat

Nu-i ora pentru alăptat?

Acasă am primit un dar

Căci nu iubeşti după orar.

Eu te strigam şi tu veneai

Eu vreu lăptic, nu îmi da ceai.

Chiar dacă noaptea mă trezesc

Eu tot îţi spun că te iubesc.

Şi uiţi de somnul minunat,

E ora penru alăptat!

O să mănânc şi mic dejun,

Dar laptele e cel mai bun.

Chiar dacă nu mai sunt eu mic

Te rog, mai dă-mi şi azi lăptic.

Învăţ să merg şi să vorbesc

Joc jocuri până obosesc.

Chiar dacă ştiu să muşc din pâine,

Tu alăptează-mă şi mâine!

Rică Şoricică şi legumele

Nu te muşcă, nici nu zgârie

Stau cuminţi în farfurie

Colorate, au şi nume

Cui i-e frică de legume?

Însă Rică nu se-ncrede

În legumele cochete.

Toată rasa şoricească

Pot ele s-o păclească.

Le dă roată precaut

Ce coşmaruri a avut...

Se făcea că s-a pierdut

Într-un sac plin cu năut.

Se gândeşte cum să scape,

Nu mănâncă el nici coapte!

De legume nu-i e frică,

Dar rămâne la brânzică.

De sărbătoare

Îmi place să sărbătoresc

Ocaziile....prisosesc.

Că este soare sau e nor

Mă-nveselesc eu repejor.

Invit broscuţa, şoricelul

De prin vecini şi roboţelul

Să mă-nsoţească la dejun.

Servim clătite cu magiun.

Dacă am pălărie nouă,

Dacă afară stă să plouă,

Eu toate le sărbătoresc

Cu un lăptic bebeluşesc.