Hop şi ploaia

Hop şi ploaia să alunge

Jucăriile îmi strânge

Fug piraţii, şoricelul

Până şi elicopterul.

Zice-se că dacă plouă

Va răsare lună nouă,

Dar eu vreau să fie soare

Pân' la lună n-am răbdare.

Stau la geam şi număr ploaia

Se întunecă odaia.

O plimbare la şosea

Nici Bacovia nu vrea.

Vine toamna

Bate vântu' pe la geamuri,

Frunzuliţele pe ramuri

Stau să cadă-n vijelie.

Cred că-mi pun astăzi tichie.

Doar puţin şi mă ridică

Că statura mea pitică

Nu stă vântului în cale.

Îmi trag ghete în picioare.

Parcul tot este pustiu,

Iar de ploaie nu mai ştiu

Vine, pleacă, n-are stare.

Îmi pun haina în spinare.

Oare vine toamna? La fix, chiar la sfârşitul lui august? Anul trecut a fost minunat, i-a plăcut şi Olguţei. Până târziu, în octombrie, chiar începutul lunii noiembrie, a fost soare, vreme uscată şi temperaturi mari pentru toamnă. Îmi pare rău că nu avem şi o fotografie, încă nu am imortalizat cum a prins-o nepregătită toamna pe Olguţa: săndăluţe cu şoseţele. Măcar le-am asortat.....Dar putem pune o fotografie din 2009, octombrie 23.

Edit:

Prima poezie pentru Olguţa

Prima poezie pentru Olguţa are patru versuri. Nu e poezie, este un cântecel. De fapt, nu e cântecel, este un "descântecel". Olguţa mică-mică sughiţa. Trecea de la rozaliu la roşu şi îi tremura pieptuţul tot. Cum nu întotdeauna alăptatul ajuta, mami de Olguţa mică-mică i-a descântat sughiţul astfel:

Să plece sughiţul cel rău

De la Olguţa mea,

Să plece sughiţul-balaur

De la Prinţesa Olga.

Şi cu Olguţa în braţe plimbându-mă, alungam sughiţul şi potoleam pieptuţul săltăreţ. Dar să nu vă închipuiţi că poezioara făcea minuni, avea magia ei, e adevărat...

Amintirile au miros de doftorii uneori. Când Olguţa sughiţa, am folosit pentru scurt timp şi apa de mărar, un lichid dulceag cu scop primordial în combaterea colicilor. De cele mai multe ori potoleam şi sughiţul, şi burtica. Colicelul cel rău a stat doar 2-3 săptămâni la Olguţa, apoi a plecat grăbit la alt bebeluş şi am abandonat apa de mărar. Aşa că ne-a rămas poezioara magică!

În căutarea poftei de mâncare

Am plecat în Pakistan

Cocoţată pe-un buştean

Auzit-am de un vraci

Ascuns bine în Karachi.

Vinde turte şi budinci

Şi colaci cât să te-ncingi

Dac-ar fi să-i dau crezare,

Vinde poftă de mâncare!

Ghemuit sub un turban

S-a grăbit să mă primească

Vraciul cel din Pakistan

C-o plăcintă românească.

Cum stăteam noi pe divan

Mi-a spus vraciul: ai răbdare!

Copilaşii de un an

Nu au leac pentru mâncare.

La Vama Veche

Când am fost la Vama Veche,

Vorba cântecului rock

...Ca să îmi găsesc pereche,

Eu nu m-am bronzat deloc.

Mi-au dat creme, pălărie,

Umbrelă și trei berete.

Bronzul nu-i o jucărie

Printre ultravioletre.

După multă bălăceală

Cine mai voia să șadă?

M-aruncam la pești momeală

În băița fără cadă.

Iarăși creme și halate

Și bunica stând de strajă.

La sfârșit, adorm pe spate

C-un lăptic servit pe plajă.