Da, eu pot!

Vreau să port papucii mamei
Nu mă-mpiedic. Da, eu pot!
Vreau să navighez spre nord
Căpitan, nu matelot!
Mâine-aş vrea să merg la şcoală
Chiar sunt mare, eu socot,
Vreau să scot şi izotopii
Din formula de azot.
Vreau să muşc din măru-ntreg
Nu-mi mai da să beau compot!
Am crescut destul în vară
Şi-ţi ajung acum la cot.
Vreau s-alerg la maraton,
Cum de ce? Fiindcă eu pot!

Explicaţii: Pasiune pentru papuci, de mult, însă acum îi încalţă. Nu bea compot, nu a băut nicicând, dar păţanii cu măr sunt. Nu se mulţumeşte cu o bucată pe măsura ei, vrea felia întreagă, poate mărul întreg (să mai creşti, Olguţo!), că să umfle fălcuţele pecum un hamster, să îi curgă zeama pe la colţul gurii şi, eventual, să-l înghită nemestecat. M-am învăţat minte. Despre alergat, toate stau minunat, căci nu a dărâmat nimic, nu s-a împiedicat, nu a căzut...încă! Data viitoare te cronometrez.

Da, poţi, m-ai anunţat chiar de 1 ianuarie, când la o ascensiune în bibliotecă am îndrăznit să te ajut/ protejez. Să te împiedic nu îşi are rostul, ar afla şi manichiuriasta de la etajul 9. Mi-ai dat mâna la o parte şi m-ai atenţionat: POT! A contribuit şi tati: Olguţa, să fii atentă! Acum, fiecare căţărare este anunţată: ANTANTA!, evoluat la ANTENTĂ! Dragi părinţi, eu pot şi sunt atentă.