La plimbare, un gândăcel.
S-a pitit puţin să soarbă
Roua firului de iarbă.
De la rădăcină-n sus
Apa proaspătă-i de-ajuns.
Altă zi, altă plimbare.
Picioruşele-i vioaie
Nu s-au speriat de ploaie.
A urcat el până-n vârf
Firul verde de sovârf.
Într-o marţi îşi aminteşte.
E departe azi de casă,
Iar în iarba tot mai deasă
Un copil, în păr cu soare,
Calcă în patru picioare.
Gândăcelul este trist.
-Oare o să mă strivească?
Cine să se-mpotrivească?
Doar ei doi în iarba mare
Cine-i sare-n apărare?
Nu se-aude nici un zgomot.
Clătinându-se de frică,
Gândăcelul se ridică.
Dar copilul îi zâmbeşte
Şi spre mama el porneşte.
Poezie cu morală.
Când eşti doar un gândăcel
Chiar de mergi tu copăcel,
Furiş nu te-ndepărta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu