Rică Şoricică şi legumele

Nu te muşcă, nici nu zgârie

Stau cuminţi în farfurie

Colorate, au şi nume

Cui i-e frică de legume?

Însă Rică nu se-ncrede

În legumele cochete.

Toată rasa şoricească

Pot ele s-o păclească.

Le dă roată precaut

Ce coşmaruri a avut...

Se făcea că s-a pierdut

Într-un sac plin cu năut.

Se gândeşte cum să scape,

Nu mănâncă el nici coapte!

De legume nu-i e frică,

Dar rămâne la brânzică.

Cum a devenit Rică personaj în viaţa Olguţei

Olguţa împlinea 3 luni când a apărut Ricuţă. Ne aflam în parc cu Filip şi a sa happy-mami. Soarele era atât de frumos la sfârşit de octombrie, tocmai bun pentru un răsfăţ cu vitamina D, iar tati de Olguţa ne-a surprins în plimbarea noastră. Nu a venit singur, ci cu un nou carusel şi o jucărioară chiţăitoare. Era şoricelul Rică. Am asociat un mic cântecel jucăriei: Rică/ Şoricică / Prieten de nădejde / El ne însoţeşte. De atunci, Rică apare în foarte multe fotografii în mâinile Olguţei, este jucăria cea mai roasă, cea mai aruncată, cea mai târâtă, poate şi datorită formei potrivite pentru motricitatea încă nedezvoltată a unui sugar. Încercările Olguţei de rostogolire erau însoţite de şoricelul roz cu urechi portocalii. A durat cel puţin o lună, poate o lună şi jumătate până când Olga a acţionat şi mecanismul chiţăitor prin apăsarea corpului de pluş. Chiar dacă Rică nu mai este atât de interesant pentru copilul aflat în etapa jucăriilor care se desfac, au butoane, pot fi împinse pe rotiţe sau aruncate cu foarte mult zgomot, fiind confecţionate din plastic, el a fost sursa zâmbetelor noastre exact atunci când trebuia. M-am gândit să nu-l abandonăm, aşa că l-am gugălit, pentru a fi sigură că nu este personajul altcuiva şi....gata, a devenit de azi personajul de poezie al Olguţei.