Aşa ne-am cunoscut, nu ştii?
Umpleam salonul de copii
Cu plânsul meu neconsolat
Nu-i ora pentru alăptat?
Acasă am primit un dar
Căci nu iubeşti după orar.
Eu te strigam şi tu veneai
Eu vreu lăptic, nu îmi da ceai.
Chiar dacă noaptea mă trezesc
Eu tot îţi spun că te iubesc.
Şi uiţi de somnul minunat,
E ora penru alăptat!
O să mănânc şi mic dejun,
Dar laptele e cel mai bun.
Chiar dacă nu mai sunt eu mic
Te rog, mai dă-mi şi azi lăptic.
Învăţ să merg şi să vorbesc
Joc jocuri până obosesc.
Chiar dacă ştiu să muşc din pâine,
Tu alăptează-mă şi mâine!
Haha, esti fenomenala, mamica de Olguta dulce.
RăspundețiȘtergerePoezie inspirata si de una dintre postarile tale despre alaptare, din categoria Growing pains. Plus nostalgiile mele.
RăspundețiȘtergereCat de frumoasa este poezia asta! O tot citesc si nu ma satur. Poate o invat pe de rost, pana la urma.
RăspundețiȘtergere